„Pubertatea este o perioadă intensă a vieții pentru majoritatea adolescenților. Mai ales atunci când este prezent ADHD la adolescenți.
Adolescenții cu ADHD își pun adesea părinții la grea încercare răbdare, deoarece, indiferent ce spun sau fac, totul este greșit și întotdeauna se fac contrariul. Acest lucru se întâmplă destul de des în timpul pubertății.
În plus, pubertatea durează, de obicei, mai mult timp pentru adolescenții cu ADHD și, uneori, nu se termină complet până la vârsta de 23 de ani. Aceasta este o perioadă lungă de timp în care părinții trebuie să se ocupe de adolescenții cu ADHD.
Dar cum se comportă exact un tânăr cu ADHD? De ce această perioadă de timp este atât de problematică și cum se schimbă relația dintre părinți și tineri? Aceasta este ceea ce dorim să vă explicăm în acest articol. În plus, vom analiza câteva tratamente de succes pentru ADHD la adolescenți și, în final, vom face lumină și asupra aspectelor pozitive.”
- „Simptomele la adolescenți
- ADHD – o problemă specială pentru adolescenți
- Relația pe bancul de testare
- Tratamentul adolescenților cu ADHD
- Observarea aspectelor pozitive”
Simptomele la adolescenți
În general, simptomele principale ale tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție, după cum sugerează și numele, sunt lipsa de atenție, hiperactivitatea și impulsivitatea. Cu toate acestea, severitatea acestor simptome variază în funcție de perioada vieții.
În timp ce ADHD la copiii mici și la copii se manifestă, de obicei, prin hiperactivitate și impulsivitate accentuată, în adolescență, acest lucru face adesea loc unei atitudini mai mult de „zero interes” și unei lipse puternice de energie.
Cu toate acestea, este dificil de prezis cu exactitate cum va evolua ADHD în adolescență. Se poate chiar ca simptomele să se agraveze în timpul pubertății. Cu toate acestea, nu este necesar să fie așa. În aproximativ o treime din totalul adolescenților, simptomele chiar se reduc.
ADHD în copilărie se manifestă de obicei prin stângăcie, dar și prin agresivitate și crize de furie. Pe de altă parte, în adolescență, ADHD poate duce la anxietate și chiar la depresie. De asemenea, poate fi legată de o stimă de sine scăzută și de asumarea de riscuri ridicate, motiv pentru care rata accidentelor este deosebit de ridicată la adolescenții cu ADHD.
ADHD la adolescenți este o problemă specială
Pubertatea este, de obicei, o perioadă dificilă în viață atât pentru părinți, cât și pentru adolescenți. Dacă se adaugă și tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, pubertatea devine o adevărată provocare.
O stimă de sine scăzută
Adolescenții cu ADHD au adesea o stimă de sine scăzută, o capacitate de reflecție redusă, adecvată vârstei, și pot fi încăpățânați când vine vorba de propria lor perspectivă asupra lucrurilor.
Stima de sine scăzută se datorează adesea problemelor și dificultăților din școală. Odată cu debutul adolescenței, cerințele școlare devin și ele mai mari, iar adolescenții cu ADHD nu sunt întotdeauna capabili să le facă față.
De asemenea, alte probleme pot proveni din copilărie, acestea pot fi adesea direcționate către colegii de școală, profesori și părinți. Adesea, colegii nu îi înțeleg prea bine pe copiii cu ADHD, motiv pentru care îi evită, în timp ce părinții și profesorii îi sfătuiesc mereu să fie mai liniștiți.
Toate acestea își lasă amprenta asupra adolescenților, care se simt adesea ca niște outsideri și perdanți, mai ales la școală. Aflați în acest articol cum să evitați frustrările frustrările în procesul de învățare la începutul școlii.
Dependența la adolescenții cu ADHD
Studiile au arătat că adolescenții cu ADHD sunt mai predispuși la abuz de droguri și alcool. Există, de asemenea, o dezbatere cu privire la faptul dacă tratamentul medicamentos poate fi un factor declanșator pentru consumul ulterior de droguri. Acest lucru a fost testat într-un studiu realizat de Lambert și Hartsough, cu rezultatul că copiii tratați cu metilfenidat (de exemplu, Ritalin) sunt în mod special predispuși la abuz de nicotină și cocaină în adolescență.
O altă sugestie este că adolescenții sunt mai predispuși la consumul de droguri din cauza deschiderii lor la stimuli și a slăbiciunii în controlul impulsurilor. Adolescenții cu ADHD sunt foarte curioși și deschiși la experiențe noi și au mereu nevoie de o nouă „lovitură” care să-i facă să fie conștienți de ei înșiși. Din acest motiv, este mai probabil ca aceștia să caute noi stimulente, ceea ce duce adesea la consumul de droguri sau alcool. Droguri precum ecstasy sau cocaina stimulează, ceea ce satisface nevoia tinerilor de impresii noi.
Pentru a înrăutăți situația, adolescenții cu ADHD sunt și mai ușor de sedus atunci când vine vorba de consumul de droguri și alcool, deoarece deseori încearcă din răsputeri să se integreze în rândul colegilor lor și să facă parte din grup.
Consumul de droguri este, de asemenea, adesea o formă de automedicație pentru agitația și sensibilitatea excesivă. Acest lucru pare să se întâmple în special în cazul abuzului de alcool, canabis și cocaină, potrivit studiilor. (1)
ADHD la adolescenți poate duce la comportamente riscante
Deoarece adolescenții, după cum s-a menționat deja, sunt mai des în căutarea „loviturii” decât alți colegi, nu este neobișnuit ca rezultatul să fie un comportament deosebit de riscant. Acest lucru poate fi atribuit, de asemenea, dublei poveri a simptomelor ADHD și a consecințelor care rezultă din acestea, precum și dificultăților pe care le aduce în general adolescența.
Pentru a-i impresiona pe ceilalți, adolescenții cu ADHD recurg adesea la măsuri drastice, se aruncă în teste de curaj și își depășesc limitele. Ei caută extremele și vor să încerce totul. Deși dorința de a încerca totul nu pare greșită la prima vedere, poate avea consecințe de anvergură. Adesea le lipsește capacitatea de a cântări, de a compara, de a pune lucrurile în perspectivă și de a evalua situațiile în mod realist. Din acest motiv, accidentele și rănile sunt mai frecvente în rândul adolescenților cu ADHD.
Dificultăți la școală
Chiar și la adolescenții care nu suferă de ADHD, se instalează o atitudine de „zero interes”, mai ales în timpul pubertății, ceea ce face ca școala să pară o pierdere de timp în această perioadă. Această atitudine este uneori și mai dramatică la adolescenții cu ADHD, motiv pentru care absenteismul frecvent și lipsa de atenție sunt consecințele.
Școala este o problemă deosebit de mare pentru copiii cu ADHD și pentru adolescenții cu ADHD în timpul pubertății. Este de așteptat ca tinerii adulți să se pregătească singuri pentru absolvire, dar, de cele mai multe ori, cu greu reușesc să facă acest lucru fără ajutor. Din cauza dizabilității lor de învățare, este mult mai probabil ca aceștia să părăsească școala fără o diplomă de bacalaureat decât alți colegi.
În plus, există mari dificultăți ale adolescenților cu ADHD cu autoritățile. În acest stadiu, aceștia sunt reticenți în a asculta de profesori și părinți. Puteți citi despre ce măsuri pot fi luate, în articolul nostru despre ADHD la școală.
ADHD la adolescenți pune relațiile la încercare
Traiul cu un adolescent cu ADHD este extrem de dificil din cauza unor comportamente cum ar fi un simț al corectitudinii prea puternic, accese de furie ocazionale și dificultăți în fața autorității. Prin urmare, adolescenții care suferă de ADHD își pun la încercare întregul mediu înconjurător. Indiferent de ceea ce se spun sau se fac, părinții cu greu pot face ceva corect și orice mică neînțelegere poate deveni o ceartă uriașă.
Tratamentul adolescenților cu ADHD
Tratamentul tulburării de deficit de atenție/hiperactivitate la adolescenți se poate face în mai multe moduri și poate fi clasificat în trei domenii:
- Psihoterapie
- Terapia medicamentoasă
- Servicii educaționale
ADHD la adolescenți: terapia medicamentoasă
Terapia medicamentoasă cu Ritalin este probabil cea mai cunoscută. Ingredientul activ metilfenidat, care se găsește în Ritalin, ar trebui să crească activitatea nervoasă și, în cazul ADHD, să asigure o mai mare excitație a cortexului frontal (o parte a lobului frontal al cortexului cerebral).
Metilfenidatul (MPH) afectează în mod specific metabolismul neurotransmițătorului dopamină. Dopamina, la rândul său, este responsabilă pentru motivație și creșterea impulsului. Metilfenidatul blochează transportul de întoarcere a acestui neurotransmițător în celula secretoare prin blocarea funcției de transportor. Acest lucru crește concentrația neurotransmițătorului în fanta sinaptică și permite ca mai multă dopamină să se conecteze la membrana celulei următoare, sporind transmiterea stimulilor. Acest lucru, la rândul său, crește activitatea zonelor ulterioare ale creierului.
Metilfenidatul determină, de asemenea, ca prima celulă să elibereze mai multă dopamină. Aceste două mecanisme de acțiune au ca rezultat o activare crescută a cortexului frontal, ceea ce, în cazul ADHD, duce la o mai bună performanță a funcțiilor executive.
Cu toate acestea, ca aproape orice tratament medicamentos, metilfenidatul nu este lipsit de efecte secundare. Acestea sunt legate în principal de sistemul nervos autonom și se manifestă, de exemplu, prin creșterea pulsului și a tensiunii arteriale. Dacă doza este prea mare, poate duce, de asemenea, la o nervozitate nedeterminată, agresivitate crescută și excitabilitate ușoară.
În plus, metilfenidatul poate duce la tulburări de somn, deoarece are un efect stimulator.
Un alt efect secundar rar este o tristețe care apare fără motiv în viața de zi cu zi – o „tulburare disforică”. La copii și adolescenți, această supărare este se manifestă prin plâns.
Suplimentarea nutrițională
Pentru multe persoane și în special pentru adolescenții cu ADHD, suplimentele nutritive reprezintă un sprijin sau chiar o alternativă la medicația pentru ADHD. Acest lucru se datorează faptului că alimentația are un impact major asupra concentrării și comportamentului nostru.
Acizii grași Omega 3 și 6 și vitaminele B, în special, sunt asociați pe scară largă cu un efect pozitiv asupra simptomelor ADHD și reprezintă un domeniu în creștere în știință.
Alți micronutrienți, cum ar fi vitaminele esențiale, mineralele și oligoelementele, susțin nutriția într-un mod natural. Astfel, problemele de concentrare cauzate de deficiențele nutritive pot fi prevenite și concentrarea poate fi optimizată.
Un avantaj major este reprezentat de natura cu risc scăzut și efecte secundare reduse a acestei forme de tratament. Organismul ia substanțele nutritive de care are nevoie – restul este pur și simplu eliminat. Mai ales în cazul dietelor vegetariene și vegane, un tratament cu micronutrienți poate fi de folos.
Pentru mai multe informații despre acest lucru, consultați articolul nostru despre suplimentele nutritive pentru ADHD.
Psihoterapie
Psihoterapia îi poate ajuta, de asemenea, pe tinerii cu ADHD să facă față mai bine simptomelor lor. Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit a fi deosebit de eficientă în acest caz. Aceasta se referă în special la reflecție și la schimbări conștiente și deliberate ale propriului comportament.
Aceasta este ceea ce face ca terapia să fie atât de eficientă: nu terapeutul este cel care aduce schimbarea, ci pacientul devine conștient că numai el poate aduce o schimbare în viața sa. În cadrul terapiei, el poate încerca noi moduri de a se privi pe sine și mediul înconjurător și poate dezvolta noi modele de comportament.
Cu toate acestea, psihoterapia nu trebuie să fie considerată o alternativă la alte forme de terapie pentru ADHD. Mai degrabă, poate fi un supliment util. Medicamentele și nutriția creează condițiile prealabile pentru un autocontrol îmbunătățit, în timp ce terapia cognitiv-comportamentală oferă conținutul și semnificația acestui autocontrol.
Oferte educaționale suplimentare
Mulți oameni sunt descurajați de cuvântul „psihoterapie”, deoarece acesta este încă supus unor prejudecăți puternice. În acest caz, ofertele educaționale suplimentare, cum ar fi coaching-ul, ar putea fi foarte utile.
Coaching-ul pentru persoanele care suferă de ADHD a devenit o formă populară de tratament. Persoanele și rudele afectate oferă un fel de îndrumare. Acest lucru se datorează faptului că, deși adolescenții cu ADHD nu mai sunt, de obicei, la fel de hiperactivi ca în copilărie, impulsivitatea și lipsa de concentrare persistă adesea în adolescență și la vârsta adultă.
Auto-ajutorarea s-a dovedit a fi o altă opțiune non-terapeutică. Se acordă asistență celor afectați de toate subiectele legate de ADHD. În prezent, există grupuri de auto-ajutorare în multe orașe în care tinerii cu ADHD pot face schimb de informații despre simptome și ajutor.
Apropo, puteți găsi, de asemenea, mai multe informații despre abordarea și tratarea ADHD în marele nostru ghid explicativ despre ADHD.
De asemenea, dorim să arătăm și aspectele pozitive
Cu un diagnostic de ADHD, este ușor să vedeți doar partea rea a lucrurilor, mai ales atunci când adolescenții devin mai exigenți și mai irascibili decât înainte. Cu toate acestea, simptomele ADHD la adolescenți nu sunt negative în toate cazurile. Dimpotrivă.
Adolescenții cu ADHD au un puternic simț al dreptății și își apără camarazii și semenii. În plus, ei au foarte multe idei, deoarece sunt deosebit de receptivi la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor datorită deschiderii lor. Prin urmare, ideile pot fi generate oriunde.
În plus, adolescenții cu ADHD sunt curioși și iscoditori. Prin urmare, proiectele noi îi entuziasmează, iar impulsivitatea lor este doar un semn al entuziasmului lor. Le place să vină cu soluții creative legate de noi proiecte, deoarece puțini sunt cei care gândesc cu atâta îndemânare ca adolescenții cu ADHD.
Natura neregulată a gândurilor adolescenților cu ADHD are, de asemenea, un mare potențial creativ. În mod constant, noi aspecte sunt încorporate în procesul de gândire și găsesc soluții artistice.
Atunci când adolescenții cu ADHD sunt absorbiți de un proiect, sunt de neoprit. Lucrează neobosit la o sarcină, chiar și toată noaptea dacă este necesar.
Rămâne de spus că aspecte precum neliniștea interioară, saltul gândurilor, impulsivitatea și un grad ridicat de deschidere la stimuli pot părea negative la început. Dar cu siguranță aduc cu ele și părți pozitive, care ar trebui încurajate la adolescenți. Încercați să treziți entuziasmul tinerilor cu ADHD și veți avea un partener de proiect care va lucra neobosit și va fi foarte implicat.