Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este mai frecventă la școală decât cred mulți oameni. De fapt, se poate presupune că, în medie, cel puțin un elev dintr-o clasă școlară suferă de ADHD (cf. Lauth și Naumann, 2009). Alte estimări presupun chiar doi sau trei studenți. Acest lucru face cu atât mai importantă evaluarea corectă a copiilor și a particularităților comportamentale ale acestora, în special în context școlar.
Pentru cadrele didactice, copiii cu ADHD reprezintă o mare provocare la școală, deoarece necesită multă atenție. Simptomele ADHD, și anume dificultățile de concentrare, impulsivitatea și hiperactivitatea, duc cu ușurință la dificultăți și conflicte la școală.
În acest articol veți afla cum se manifestă dificultățile de concentrare, hiperactivitatea și impulsivitatea la copiii cu ADHD la școală, care sunt consecințele și ce măsuri pot lua profesorii și părinții.
Prezentare generală
- Esența problemei: impulsivitate, hiperactivitate și neatenție
- Consecințele ADHD la școală
- ADHD la școală: măsuri în clasă
- Concluzie
- Surse
Esența problemei: impulsivitate, hiperactivitate și neatenție
ADHD se manifestă prin hiperactivitate, impulsivitate și neatenție. Aceste trei simptome principale pot varia ca severitate și nu apar neapărat în același timp. Puteți afla exact cum se manifestă aceste simptome în marele nostru ghid despre ADHD.
Mulți copii și adolescenți afectați de ADHD sunt departe de a-și atinge potențialul intelectual la școală din cauza acestor simptome. Aceasta în ciuda faptului că, de obicei, nu sunt mai puțin inteligenți decât colegii lor de clasă.
Marea problemă a copiilor cu ADHD la școală și în viața extrașcolară pare să fie mai puțin agitația motorie sau impulsivitatea, ci mai degrabă lipsa capacității de a-și concentra atenția asupra unui anumit lucru pentru o perioadă mai lungă de timp. Acest lucru le îngreunează în special absorbția și internalizarea conținutului didactic, ceea ce duce adesea la performanțe academice slabe. (1)
Cu toate acestea, hiperactivitatea sau neliniștea motorie și impulsivitatea la copiii cu ADHD se exprimă în moduri diferite la școală, la fel ca și problemele de concentrare.
Cum se manifestă problemele de concentrare la copiii cu ADHD la școală
Desigur, există copii care sunt în mod natural mai ușor de distras și își pierd atenția mai repede decât alții. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibil să vorbim de probleme de concentrare în acest caz. Problemele de concentrare la școală nu se rezumă doar la a fi ușor de distras. Acest lucru este adesea însoțit de o anumită disipare, un deficit de anduranță, neatenție și nu în ultimul rând uitare.
La școală, dificultățile de concentrare se manifestă într-o varietate de moduri:
#1 Pierderea din vedere a ceea ce este important
Copiii cu ADHD au adesea probleme cu atenția selectivă și nu pot distinge ce este important de ceea ce nu este. O mașină care trece le atrage atenția la fel de mult ca și vocea profesorului. Adesea, ei se descurcă mai prost la teme pentru că nu pot distinge subtilitățile, cum ar fi semnele plus sau minus, sau nu cred că diferența este importantă.
#2 Se autoreglementează diferit
Atenția permanentă este deosebit de dificilă pentru copiii cu ADHD la școală. Ei pot lucra intensiv în faze mai scurte, dar adesea atenția lor nu este suficientă pentru perioade mai lungi. Prin urmare, au întotdeauna nevoie de o pauză și de un nou început pentru următoarea parte.
#3 Adesea, atenția partajată nu este atenție
Divizarea atenției este, în general, dificilă pentru copii. Atunci când profesorul dă o instrucțiune în timp ce elevii lucrează la o sarcină, aceasta necesită o bună înțelegere, pe care elevii o învață doar în timp. Copiilor cu ADHD le este deosebit de dificil să echilibreze două activități.
#4 Schimbările de materii sunt dificile
Ziua de școală este de obicei structurată în mai multe secțiuni care necesită o schimbare de concentrare. De exemplu, matematica este urmată de engleză. Aceste modificări ale materiilor sunt deosebit de dificile pentru copiii cu deficit de atenție.
#5 Se distrag mai ușor
Cu cât elevii sunt mai ușor de distras, cu atât capacitatea lor de concentrare este de obicei mai scăzută. Copiilor cu ADHD le este deosebit de dificil la școală să amâne nevoile și să nu cedeze imediat la ideile spontane.
Din nefericire, consecințele particularităților motorii ale copiilor cu deficit de atenție ADHD
nu sunt singurele cu care copiii cu ADHD trebuie să se confrunte la școală. Particularitățile lor motorii pot avea, de asemenea, un efect stresant asupra vieții școlare de zi cu zi, nu în ultimul rând asupra profesorilor și colegilor de clasă.
Chiar dacă neliniștea motorie nu este principala problemă, așa cum am menționat anterior, acestea au totuși consecințe pentru copiii cu ADHD la școală.
#1 Control motor inadecvat
Nu sunt capabili să pornească sau să se oprească singuri – acestea sunt adesea singurele două opțiuni pe care copiii ADHD le cunosc, deoarece nu pot folosi „pedala de accelerație și frâna” în mod corespunzător. De asemenea, au dificultăți în a face mișcări măsurate, motiv pentru care o bătaie prietenoasă pe spate poate degenera și într-o lovitură puternică pe care colegii o interpretează adesea greșit. Comportamentul dur și agresiv poate apărea adesea la copiii cu ADHD în timpul activităților sportive.
#2 Mișcări neîndemânatice
Copiii cu ADHD sunt adesea neîndemânatici și stângaci în mișcările lor. Ca urmare, eșecurile sportive nu sunt neobișnuite. Acest lucru este însoțit, de asemenea, de un risc crescut de rănire și de accidente frecvente. Cu toate acestea, capacitățile fizice sunt mai degrabă supraestimate decât subestimate, motiv pentru care copiii cu ADHD se aruncă adesea în riscuri incalculabile.
#3 Probleme cu abilități motorii fine
Nu doar mișcările mari cauzează probleme la copiii cu ADHD. De asemenea, le este greu să se descurce cu mișcările motorii mici și fine, ceea ce se poate observa în scris, de exemplu. Acesta rezultă adesea ilizibil. În plus, postura de scriere este adesea foarte înghesuită și presiunea de scriere este prea mare. Același lucru este valabil și pentru desen și pictură.
Iată cum se manifestă impulsivitatea la școală la copiii cu ADHD
Impulsivitatea este al treilea simptom principal al tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție. Acest lucru se manifestă prin acțiuni spontane, aparent pripite, care sunt adesea contrare la ceea ce se crede a fi o judecată mai bună:
#1 Muncă dezorganizată, fără a gândi înainte
La școală, copiii cu deficit de atenție încep adesea să lucreze la o sarcină fără să se uite măcar la ceea ce trebuie făcut mai întâi. De asemenea, se remarcă prin modul lor dezorganizat de lucru, care începe cu uitarea, rătăcirea sau pierderea materialelor și ustensilelor. În cazul în care etapele individuale nu pot fi menținute prezente în măsura necesară, apare frustrarea completă (cf. Huang-Pollock & Karalunas, 2010).
#2 Comportament deranjant în timpii de așteptare
Așteptarea este extrem de dificilă pentru copiii cu ADHD, de exemplu, atunci când alți copii citesc cu voce tare. Acest lucru duce la întreruperi frecvente și la perturbări ale conversațiilor și ale altor activități. Sunt reticenți în a-i lăsa pe ceilalți copii să termine, așa că deseori îi întrerup.
#3 Reacții exagerate
Copiii cu ADHD sunt adesea predispuși la reacții complet exagerate. Ei reacționează foarte mult la lucruri mărunte și pot deveni furioși, aparent din senin. Comportamentul agresiv este apoi urmat la fel de repede de o tristețe profundă. Adesea nu fac față foarte bine eșecurilor, frustrărilor și dezamăgirilor de orice fel.
Consecințele impulsivității, hiperactivității și neatenției la școală
Elevii cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție trebuie să se lupte cu diverse probleme la școală din cauza impulsivității, hiperactivității și neatenției legate de boală.
Din cauza reacțiilor lor exagerate, a comportamentului lor perturbator în clasă, precum și a controlului motor insuficient, ei intră adesea în conflict cu colegii de clasă.
Din cauza lipsei lor de concentrare și perseverență în ceea ce privește temele școlare și temele pentru acasă, performanțele lor academice sunt adesea neregulate sau relativ slabe. Faptul că persoanele care suferă de ADHD au adesea probleme de performanță, face ca această problemă să fie cu atât mai gravă.
Din cauza acestor relații dificile și a lipsei de succes la școală, nu este surprinzător faptul că copiii afectați de ADHD au adesea o stimă de sine scăzută.
În plus, mulți copii cu ADHD prezintă dizabilități la citire, ortografie și matematică, precum și întârzieri în dezvoltarea limbajului. Un studiu a constatat că acest lucru poate fi atribuit unor deficite de atenție. Conform acestuia, la copiii cu dislexie se pot constata deficite în special în ceea ce privește aspectele legate de intensitatea atenției, aspectele spațiale ale atenției și aspectele legate de controlul atenției.
ADHD la școală: măsuri în sala de clasă
Copiii cu ADHD se descurcă greu la școală, motiv pentru care au nevoie de sprijin special. Dar ce se poate face în mediul școlar pentru a ajuta copilul să învețe cu succes?
Două lucruri sunt deosebit de importante aici:
- Proiectarea mediului de învățare pentru copiii cu ADHD
- Măsuri educaționale pentru a influența copiii
Toate măsurile recomandate nu pot fi considerate o „rețetă de bază”, ci trebuie adaptate la fiecare caz în parte.
Aceste măsuri au cel mai mare succes atunci când sunt puse în aplicare în mod consecvent, folosind doar câteva selectate; nevoile și abilitățile copilului sunt întotdeauna luate în considerare la punerea în aplicare și planificarea măsurilor; toate măsurile sunt puse în aplicare în consultare cu părinții și cu alte cadre didactice; succesul tuturor măsurilor este întotdeauna monitorizat și sunt ajustate dacă este necesar.
În continuare sunt prezentate câteva sugestii de intervenții educaționale care au funcționat bine în practică.
#1 Stimulare
Hiperactivitatea copiilor cu ADHD la școală se poate datora unui deficit de stimulare (cf. Scheres, Oosterlaan & Sergeant, 2001; Zentall & Zentall, 1983). Copiii cu ADHD sunt mereu în căutare de stimuli noi, fie că provin din stimuli externi, fie din propriile activități motorii. Numai atunci când acești stimuli sunt prezenți, nivelul de activitate se reduce, motiv pentru care este logic să menținem stimularea din exterior la un nivel suficient de ridicat. Aceasta este condiția prealabilă pentru o muncă eficientă.
Această măsură se întoarce la rezultatele cercetărilor care au arătat că, prin stimularea cromatică extremă cu culori luminoase pe hârtia de lucru, copiii rămân mai mult timp concentrați, scrisul lor este mai clar și erorile sunt reduse la minimum decât atunci când scriu pe hârtie albă cu stimuli slabi (cf. Imhof, 1995, 2004; Imhof & Prehler, 2001).
Această măsură contrazice de fapt alte instrucțiuni conform cărora copiii cu ADHD ar trebui să lucreze în medii cu stimuli foarte mici. După cum s-a explicat mai devreme, toate intervențiile ar trebui să fie întotdeauna elaborate și implementate ținând cont de abilitățile copiilor.
Puteți afla mai multe despre stimularea concentrării la copii în acest articol.
#2 Laude și feedback
Un feedback direct și concret pentru munca lor este deosebit de important pentru copiii cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate. Laudele sau încurajările, chiar dacă sarcinile nu sunt încă terminate, le pot da un impuls extrem de puternic.
Feedback-ul și laudele trebuie să fie întotdeauna scurte, concise și specifice, astfel încât copiii să știe exact ce au făcut bine. Ori de câte ori este posibil, profesorii ar trebui să compare performanțele anterioare ale copilului cu cele actuale. În acest fel, copilului i se pot arăta progrese concrete. În același timp, profesorii nu ar trebui să laude pentru lucruri banale, pentru a nu-i da copilului impresia că nu se așteaptă nimic de la el.
Laudele pot veni și sub formă de „ceva de atins”, de exemplu, un autocolant sau o față zâmbitoare în caiet.
În cele din urmă, laudele nu ar trebui să fie acordate doar pentru rezultatul muncii, ci și pentru efortul depus. Dacă un copil a lucrat concentrat pentru o anumită perioadă de timp, acest lucru are deja o valoare și trebuie lăudat, chiar dacă rezultatul lasă de dorit.
#3 Structură
Copiilor cu ADHD le este greu la școală să stea nemișcați pentru perioade lungi de timp și să aștepte rândul lor. Acest lucru este deosebit de grav atunci când unitățile de lucru au o durată incertă și procedurile sunt imprevizibile.
Prin urmare, orientările clare și structurile fiabile sunt deosebit de importante pentru copiii cu deficit de atenție. Împărțirea timpului în unități ușor de gestionat este o altă măsură utilă. În acest fel, copiii știu că sarcinile au un sfârșit și pot rămâne mai ușor concentrați în cadrul acestora.
Este important ca termenele limită să fie respectate, chiar dacă acest lucru înseamnă că sarcinile nu sunt încă finalizate după timpul specificat.
Concluzie
Pentru cadrele didactice, copiii cu ADHD reprezintă o provocare educațională, deoarece aceștia au nevoie de strategii și structuri specifice pentru a învăța cu succes în mediul de învățare riguros.
Copiii cu ADHD se regăsesc în toate tipurile de școli, deoarece inteligența lor nu este diferită de cea a colegilor lor. Aceștia depind de profesori pentru a crea un mediu de învățare în care și ei pot învăța eficient. Pentru a face acest lucru, cadrele didactice trebuie să răspundă nevoilor de învățare foarte speciale ale acestor copii și să dezvolte intervenții individualizate pentru fiecare copil în parte.
Copiii cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate au nevoie de feedback, limite și instrucțiuni mai clare, mai consistente și mai frecvente decât ceilalți. Acest lucru solicită foarte mult din partea profesorilor și necesită o atenție specială din partea acestora.
Surse
Huang-Pollock, C.L. & Karalunas, S.L. (2010). Working memory demands impair skill acquisition in children with ADHD. Journal of Abnormal Psychology, 119, 174.185.
Imhof, M. (1995). Beeinflussung des Arbeitsverhaltens hyperaktiver Kinder bei Rechtschreibübungen durch den Stimulationsgehalt des Arbeitsmaterials. Psychologie in Erziehung und Unterricht, 42, 234-239.
Imhof, M. (2004). Effects of color stimulation on handwriting performance of children with ADHD without and with additional learning disabilities. European Child and Adolescent Psychiatry, 13, 191-198.
Imhof, M (2010). Gestaltung von Lernumgebung für Kinder mit Aufmerksamkeitsstörungen. neue AKZENTE Nr. 86, 3/2010, 4-12. Online unter: http://www.adhs-deutschland.de/Portaldata/1/Resources/pdf/2_8_schule/Prof_Imhof-Lernumgebung_AKZENTE-86-3_2010.pdf.
Imhof, M. & Prehler, C. (2001). Qualitative Veränderungen der Handschrift bei hyperaktiven Grundschulkindern. Psychologie in Erziehung und Unterricht, 48, 38-48.
Lauth, G.W. & Naumann, K. (2009). ADHS in der Schule. Übungsprogramm für Lehrer. Weinheim: Beltz.
Scheres, A., Oosterlaan, J. & Sergeant, J.A. (2001). Response execution and inhibition with children with AD/HD and other disruptive disorders: The role of behavioral activation. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 42, 347-357.
Zentall, S.S. & Zentall, T.R. (1983). Optimal stimulation: A model of disordered activity and performance in normal and deviant children. Psychological Bulletin, 94, 446-471.